de Iuliana Dumitru
#vorbire
Știre din 28 martie 2016: „Imigrant român, arestat pentru că ar fi încercat să violeze o adolescentă în gara din München”. Cititorii lucizi sunt revoltați: de ce trebuie menționată naționalitatea, care e un fapt (precum culoarea ochilor sau numărul de la pantofi), și nu o judecată de valoare? Propun traducerea realității astfel: „O creatură bipedă, arestată pentru că ar fi încercat să violeze [dar oare verbul „a viola” e îndeajuns de neutru, de non-semantic și de non-opresiv?] o altă creatură bipedă, într-o gară de pe planeta pământ.” Mi-e frică să mai deschid gura, căci fiecare cuvânt are o istorie, e deja compromis.
#garanție
Nobila doamnă din Yodo Otrava iubirii Poftă de ciocolată Amantul japonez Sex, shopping & un roman Femeia în fața oglinzii Voi fi acolo Profesorul și menajera Să nu plângi Un apartament la Paris Tangou pentru Lisandra Fiica negustorului de sake Povestea doamnei Murasaki Ultimul nud Fiica lui Hokusai Sămânța încolțită Soții și concubine Curtezana și samuraiul Dansatoarea lui Degas Concubina din Shanghai
Decupaj din recenta industrie pornografică a titlurilor exotice de povești emoționante cu all inclusive. E ca și cum aș fi citit toate cărțile astea pe care nu le voi citi niciodată pentru că le-am citit deja.
#însămânțare
Tot ce-i „savuros” și „picant” în materie de artă face rău. Cărțile cu pisici sunt sfinte. Traducătorul F.B. se laudă că după treizeci de ani a reușit în sfârșit să „traducă” ceea ce în română se cheamă Pisicoteca practică a lu’ Moș Pârșu de T.S. Eliot, cum ar veni. Dar nu e vorba de o traducere, ci de o „răsădire în sol autohton”: „Să-i pui nume la pisică, băi nenică, e un chin,/ Nu-i cum crede unii oameni, fo distracție, fun bal;/ O să ziceți că-s cu capu’, că sunt dus – da’ stai puţin:” („The Naming of Cats is a difficult matter,/ It isn’t just one of your holiday games;/ You may think at first I’m as mad as a hatter”) sau „Nume pentru toată ziua, practice şi fără fiţe./ Sunt şi nume mai fudule, care sună mai stilat” și tot așa. Vorbirea neaoșă pe care i-o îndeasă în gură poetului englez, de dragul „transplantării” poznașe, e însă falsă și la limita de jos a colocvialității atât de mult căutate. E doar o limbă română scâlciată și ridicolă prin amestecul voit hiperexpresiv de registre. Nu mai puțin ridicol e apelul la un T.S. Eliot inexistent, ca justificare grosolană a vanității și veleității literare (de înțeles, desigur) ale traducătorului.
#opresiune
Traducătoarea lui Bolaño în engleză: „e responsabilitatea mea să găsesc scriitoare și să le traduc”; „mă interesează cărțile despre idei”…
#bărbați
Celebru ginecolog bucureștean, înainte de ’89 făcea zilnic naveta într-un orășel din Bărăgan. Pe tren tricota „modele superbe”.
Genial profesor de limba română dintr-un orășel din Moldova, îndrăgit de elevi, cu o teză de doctorat despre Cioran, decide să se facă șofer de tir. E în sfârșit fericit.
Preot cuvios dintr-un orășel de pe litoral se face vaporean. Marea fusese visul lui, bărbăția.
#zero
Ca regizor ori critic de film, despre un film românesc de debara, fără scenariu și cu actori luați de la colțul blocului, trebuie să spui înainte de toate că s-a făcut cu buget mic, că au fost peripeții, aventuri, blocaje, emoții, greutăți, bancuri. Deci filmul e bun. Nu filmul contează, ci contextul, contextul, contextul.
Rubrica Tartar din INFINITEZIMAL 7/2016
