Silviu Purcărete. Ceremoniile dramei
de Sebastian-vlad Popa Teatrul lui Silviu Purcărete este prima și cea mai impetuoasă irumpere de vitalitate a culturii românești după …
de Sebastian-vlad Popa Teatrul lui Silviu Purcărete este prima și cea mai impetuoasă irumpere de vitalitate a culturii românești după …
Cu sau fără voia filozofiilor, adevărul este indiscutabil: de câteva ori pe săptămână stadioanele lumii sunt luate cu asalt. Stadioanele, …
* extrase * […] ___ 23 aprilie 1998 Concertul pentru clarinet și orchestră (3 flaute, 2 clarinete, 1 corn englez, …
= = = 17 ianuarie 2020 Cu premiul de poezie în mâini, o poetă deplânge că alt premiu de poezie …
Întâlnire cu pictorii Ioana Panaitescu și Tudor Marinescu * fragmente * Redactorii Inf: Ne arătați? Ioana Panaitescu: Să vedem ce …
Stabofizzierului Christoph Locknow îi dădu prin minte că poate formula o teorie a monstruosului, și nu cu imagini de pe …
de Irina Popescu-Criveanu La 2 Mai am fost prima oară în 1971 şi ultima oară anul trecut. Am lipsit câţiva …
* extrase * 1 iunie 1997 Un triplu-concert pentru pian, vioară și violoncel bazat pe ideea de Concert-Passion, în care …
O profesoară de limba franceză, tânără, dar cam bătrânicioasă (ni se spune), pretinde să fie așteptată de copii cu temele …
de Tudor Marinescu Cumpătu, un cartier de vile așezate la poalele pădurii, între Sinaia și Poiana Țapului. După naționalizare, …
lui Tibor Mészáros* de Valère Novarina ◊ ◊ ◊ Tibor, verbul a fi nu există! Nicio stabulație, nicio stabilitate! În …
Ioana Crăciunescu: Pare a fi bărbat. Casa e foarte veche. Vă jur că nu-l recunosc. Și dacă el se recunoaște, să dea un semnal la Infinitezimal.
Ion Mureșan: Nu știu cine e.
La Cumpătu se venea cu trenul, şi ţin minte primele taxiuri negre, Volga, cu scrumierele ca jaluzelele, cu burduf; când nu găseai taxi, o luai pe jos, pe lângă calea ferată, apoi o treceai şi urcai uşor pe lângă vilele partidului, treceai pe la Club (aveau Coupe Jacques, cred, la un moment dat, sau ceva asemănător şi exotic, salată de fructe?)…
Am ajuns la douăsprezece noaptea și am avut acel moment pentru care sunt fericită și astăzi, care s-a numit revelația: dacă pot să am o salvare din ce trăiesc și din ce fac este să mă întorc acolo unde îmi sunt rădăcinile. Mi le-am găsit și-n Africa, și la Paris. Sunt pretutindeni. Dar pentru mine Bulbucata e o formă de a-mi salva utopia copilăriei. Era utopia mea salvată, Bulbucata.
Sub pretextul rușinii, o mulțime întreagă de oameni de știință, artiști, preoți și cugetători se revoltă împotriva stării de a fi întru totul nimeni.