2 Mai
de Irina Popescu-Criveanu La 2 Mai am fost prima oară în 1971 şi ultima oară anul trecut. Am lipsit câţiva …
Cotloane (III). Dan Dediu – Jurnal de compozitor
* extrase * 1 iunie 1997 Un triplu-concert pentru pian, vioară și violoncel bazat pe ideea de Concert-Passion, în care …
Grupuri
O profesoară de limba franceză, tânără, dar cam bătrânicioasă (ni se spune), pretinde să fie așteptată de copii cu temele …
Cumpătu feat. Tescani
de Tudor Marinescu Cumpătu, un cartier de vile așezate la poalele pădurii, între Sinaia și Poiana Țapului. După naționalizare, …
Scrisoare lui E mut
lui Tibor Mészáros* de Valère Novarina ◊ ◊ ◊ Tibor, verbul a fi nu există! Nicio stabulație, nicio stabilitate! În …
Păgubiți și despăgubiți
Între Apus și Răsărit, între lăsarea nopții și întoarcerea zilei, acolo se adăpostește iubirea. Întunericul ascunde semnele văzute ale iubirii …
Filme curatoriate, culese de mână de om
Tot ce e cules de mână e bun. Tot ce e curatoriat – nu pur și simplu selectat – e …
Ioana Crăciunescu îl însoțește pe poetul Ion Mureșan…
Ioana Crăciunescu: Pare a fi bărbat. Casa e foarte veche. Vă jur că nu-l recunosc. Și dacă el se recunoaște, să dea un semnal la Infinitezimal.
Ion Mureșan: Nu știu cine e.
La Cumpătu
La Cumpătu se venea cu trenul, şi ţin minte primele taxiuri negre, Volga, cu scrumierele ca jaluzelele, cu burduf; când nu găseai taxi, o luai pe jos, pe lângă calea ferată, apoi o treceai şi urcai uşor pe lângă vilele partidului, treceai pe la Club (aveau Coupe Jacques, cred, la un moment dat, sau ceva asemănător şi exotic, salată de fructe?)…
Ioana Crăciunescu vorbește despre casa ei de la Bulbucata
Am ajuns la douăsprezece noaptea și am avut acel moment pentru care sunt fericită și astăzi, care s-a numit revelația: dacă pot să am o salvare din ce trăiesc și din ce fac este să mă întorc acolo unde îmi sunt rădăcinile. Mi le-am găsit și-n Africa, și la Paris. Sunt pretutindeni. Dar pentru mine Bulbucata e o formă de a-mi salva utopia copilăriei. Era utopia mea salvată, Bulbucata.
Cea mai bună climă, la latitudinea noastră
Hai să facem o plimbare. Plecăm de pe platoul Bucegilor: am văzut circurile glaciare de lângă Vârful Omu; nu credem în poveşti. Lăsăm altora centrele energetice, porțile stelare, megaliții și extratereștrii.
Hamvas Béla: Postfață despre cineva
Sub pretextul rușinii, o mulțime întreagă de oameni de știință, artiști, preoți și cugetători se revoltă împotriva stării de a fi întru totul nimeni.
Exerciții de apropiere cu Walterwasser
— Căutați-vă unul pe altul.
Eu mai deschideam ochii, recunosc. Dar mă târam în apă. La un moment dat l-am auzit zicând:
— NU CÂTE DOI. CU TOȚII!
Nu s-a întâmplat să ne întâlnim
Trecând prin Cluj chiar în perioada festivalului de film, am auzit că Nicholas Cage e invitat de onoare. Nu s-a întâmplat să-l întâlnim, deci i-am luat un interviu.
Banalități bucureștene
Oraşul vechi joacă în registru minor. Casele sunt mici, decorate şi echipate sumar, grădinile sunt încă mari. Uimitor, chiar în centru. Care centru? Nu este cel cu care suntem obişnuiţi. Cultura noastră urbană se rezumă la Paris, Praga sau Viena.