Grupuri

O profesoară de limba franceză, tânără, dar cam bătrânicioasă (ni se spune), pretinde să fie așteptată de copii cu temele …

La Cumpătu

La Cumpătu se venea cu trenul, şi ţin minte primele taxiuri negre, Volga, cu scrumierele ca jaluzelele, cu burduf; când nu găseai taxi, o luai pe jos, pe lângă calea ferată, apoi o treceai şi urcai uşor pe lângă vilele partidului, treceai pe la Club (aveau Coupe Jacques, cred, la un moment dat, sau ceva asemănător şi exotic, salată de fructe?)…

Ioana Crăciunescu vorbește despre casa ei de la Bulbucata

Am ajuns la douăsprezece noaptea și am avut acel moment pentru care sunt fericită și astăzi, care s-a numit revelația: dacă pot să am o salvare din ce trăiesc și din ce fac este să mă întorc acolo unde îmi sunt rădăcinile. Mi le-am găsit și-n Africa, și la Paris. Sunt pretutindeni. Dar pentru mine Bulbucata e o formă de a-mi salva utopia copilăriei. Era utopia mea salvată, Bulbucata.

Banalități bucureștene

Oraşul vechi joacă în registru minor. Casele sunt mici, decorate şi echipate sumar, grădinile sunt încă mari. Uimitor, chiar în centru. Care centru? Nu este cel cu care suntem obişnuiţi. Cultura noastră urbană se rezumă la Paris, Praga sau Viena.