Fericit cel ce devine singur.
— Credeți că dragostea mai e cu putință în zilele acestea zbuciumate?
— Eu cred că…
— Gura! (pauză) Dar credeți că omul se poate îndrăgosti la orice vârstă?
— Vârstele sunt…
— Gura! (pauză) Ia spuneți, ne putem salva iubind?
— Uneori…
— Să nu te-aud!
Un nume aparţine altcuiva, prin a cărui rază în trecere suntem.
Terapeutul e liber să-și vadă câinele.
Trăim cel mai frumos timp dintre timpuri și uite de ce:
N-a mai rămas nimic de îndeplinit decât singurătatea.
Să nu confunde rochia cu Schumann și Zacharias. Pentru mine, bețivanul de smochine.
E imposibil ca lucrurile
să nu-și amintească de tine
cretinule.
„A posta poze cu familia, cu prietenii și cu tine însuți în rețele nu e totuna cu a merge cu banii la vedere pe stradă”, postează un repliquer. Nu! E mai rău!
E mai rău! (Întâi încearcă să nu mai postezi nimic, intră în post de postare. De impostare.) A merge cu banii la vedere pe stradă e o murdărie grațioasă care ne arată un cheltuitor, pe când pozele cu familia, cu prietenii și cu tine însuți postate în rețele sunt necroforia – n-aș zice duhnitoare (căci duhul nu miroase, după cum știm), dar împuțită.
El era frumos (ziceau), își purta chipul, părea condamnat să-și poarte chipul. Și atunci se rugă să-i fie stricat chipul ca să nu mai trebuiască să poarte o imagine, și să capete măcar un chip a cărui imagine să nu mai fie preocupat că o poartă. Și ruga i-a fost ascultată. Dimineața, de îndată ce se trezește pe câmpul bolovănos cu iarbă galbenă, îl năpădesc însoțitorii lui dintr-o dată direct în nări. Îi localizează dintr-o dată pe toți cu nările, fără să simtă nevoia de a-i zări. După emanațiile cărnurilor lor. Și îi recunoaște dintr-o dată pe fiecare în parte, distinct. Unii sunt vegetarieni, alții n-au mai atins carne de luni de zile. Le adulmecă corpurile (cărnurile) de la distanță. Îi vede cu nările. Ce animal vede cu nările? Lupul. Probabil. El vede cu nările diversele lor interstiții limfatice, le ghicește femeilor culoarea cărnii, a părului, simte foliculinele, sebaceele, stratificările cașectice sau pletorice, pieile gras-uleioase, gras-asfixice, acneice, îi simte și pe ei, pe bărbați și pe copii, care miros a laptele de dinaintea acririi, cam la fel toți bărbații și copiii. El înțelege că i-a fost ascultată ruga. Nu mai are ce purta, cum ar fi frumusețea lui, imaginea. Acum nu mai e frumos, e inexpresiv, nu e urât. Cu nări fragede, cu botul lung și robust și colți fioroși care răsar în jos și în sus printre gingii, eu cred mai degrabă că e o arătare (și nu o imagine) inexpresivă și nu urâtă. Iar prin botul de lup le va cuvânta lor. Le va spune aceleași cuvinte, mai șuierat, mai deneauzit, dar cuvintele astea ieșite pe un maxilar prea lung și rigid nu vor mai fi ale purtătorului de chip frumos. Să le vedem pe ele, pe exaltate, pe extaticele sfinte, pe spelbe, pe rumene, pe gras-uleioase, pe acneicele din secolul IV d.Hr., pe cașectice, pe anorexice, pe conturbabile dacă îl vor mai urma și acum pe cuvântătorul lor, pe acest Reprobatus cu cap de lup, pe acest hristofor însetat de inexpresivitate, pe acest radical crunt care și-a aruncat la gunoi imaginea ca să vadă dacă corpurile însoțitorilor lui din cărnuri mai au de gând sau mai au de cruditate să-l urmeze pe el cuvântând greu și aproape ininteligibil și străluminat de absența imaginii lui de sine falsă, pe care ar fi trebuit s-o poarte, și acum nu o mai poartă.
Polycentrisme maillé. / (Polycentrism croșetat, sau ochiuri policentrate) / am citit în franceză.
Lână croșetată cu ochi de lup printre ochiuri.
Sau archipel eclaté / (arhipelag în explozie) / am mai citit. / Dezvoltare durabilă / Creștere sustenabilă / Incluzivă. / Educație și formare / Recomandările specifice de țară / Intensificarea reformelor VET. / Alinierea învățământului terțiar cu nevoile PM și îmbunătățirea accesului persoanelor defavorizate. / Sinergiile cu.
Azi-noapte am vrut să dorm.
O plângere împotriva României, așa, ca să fim siguri.
Toate-s alb-negru… Taie imaginea într-o parte… Se concentrează pe o bucată de relief a corpului, pe sân sau pe cur, și gata poza!
Fotografia se face astfel: pe cur sau pe sân se concentrează decupajul ca asupra unor forme de relief din geografie. Dintr-o latură se taie imaginea. În alb și în negru e preferabil să rămână așa.
Mi-ar deschide multe cuie.
Se trezește omul de dimineaţă, repetă dialogul cu spectrul tatălui, se spală pe faţă, o strigă pe Euridice, se răzgândeşte, se răzgândeşte, îşi trage pe mâini mănuşa de plastic, apucă bisturiul, urmează incizia.
Hristoforul pictat cu cap de miel se explică în felul următor: zugravul s-a temut să-l picteze pe sfântul cu cap de lup. Probabil că și enoriașii s-au înfiorat de inexpresivitatea chipului de lup al lui hristofor. Și atunci zugravul l-a pictat pe hristofor cu cap de miel, dogmatic mai potrivit cu neprihănirea. Dar neprihănirea asta ovină, tautologică – de craniu hieratic, de pe altă lume, cu botul prea subțire și orbitele prea depărtate, și ochiul prea mare și gol, alunecă într-o urâțenie deja explicită, dacă nu cumva diabolică, și te îmbrâncește direct în frică.
— Dacă v-ați îndrăgosti încă o dată ați zice că îndrăgostirea cea veche nu a fost adevărată?
— Aș zice că…
— Taci! (Pauză) Definește pe om iubirea? Să nu îndrăznești să deschizi gura!
Și mai ales nu mai postá public o poză cu câinele.
Când cineva se îndrăgostește de altcineva, acel altcineva e deja de la început îndrăgostit de îndrăgostit. În schimb cine se îndrăgostește de cine se îndrăgostește de sine. În schimb cine se îndrăgostește de sine se îndrăgostește de altcineva. Altcineva e el. Dacă altcineva e el, el e altcineva. Dacă el e altcineva, el nu e cineva. El nefiind cineva, se îndrăgostește. Îndrăgostit fiind, el devine cineva. Cineva devenind el va fi de mult mort.
Îți trimit poza mea în medalion cu tine absent. Când o completezi trimite-o.
Nu completez nimic.
Eu sunt de ieri-de-azi.
Haită de lupi urlând la luna de lână.
Lup singur prin pădure încolțit de privirile înfricoșate ale turmei (de oi și miei) rătăcite.
Lup sătul și orb, cu orbitele însângerate, părăsind stâna acoperită cu o plapumă din lână.
Sfânt cu cap de lup. (urâțenia hristoforică)
Sfânt cu cap de miel. (urâțenia hristoforică)
Ce-ar fi să nu mai vedem o poză cu tine pe pajiște sau pe sub grifon?
În fine, lup urlând la lună în burta oii care paște iarbă.
Hei, hei, hei, hei, nu mai postá, măi, o poză cu musafiri. Și cu câine. Ascunde-te, fugi, stai, liniștește-te. Haide să vedem… ia mâna de pe lespede.
Sebastian-vlad Popa
(Interviu publicat în editorialul din INFINITEZIMAL nr. 2)
