— Ce grădină frumoasă avem, Felix, tare nu m-aș plimba azi prin ea. Uite geometrii de răsaduri, sper că nu ne lipsește pătrunjelul. Pentru că leușteanul ne lipsește. La noi în Prusia lipsește leușteanul, în schimb el crește undeva în orient, într-un ținut cu o walhalla a lui, vecin cu Baas-Arabia. Să stăm pe loc, ce-ar fi să nu ne mai lăsăm încântați azi de toate climatele pământului pe care le-am strâns aici? Știu replica următoare, o să-mi spui „Tată…”, nu-i așa?, „Tatăl meu drag, dacă nu aș mai semna Bartholdy?” Asta urmează să-mi spui.
— Cum îți explici că la noi în Prusia leușteanul nu crește? întrebă Felix copilărește.
— Mai nimerit mi s-ar părea să nu mai semnezi Mendelssohn.
— Fă măcar elogiul cratimei, lasă-mă să fiu Mendelssohn-Bartholdy. Păcat de oficiul de grație pe care l-ai făcut acum un an când am dirijat Matthäus Passion și le răspundeai invitaților care-ți admirau grădina că-i o grădină de cratime. Cum spuneai tu atunci? „La mine în grădină se întâlnesc viezurele cu uliul.” Și tocmai eu să nu port o cratimă? Știu ce replică urmează. O să spui așa: „Te-am botezat Bartholdy, nu te-am botezat cu o cratimă. Ți-am dat un nume de cetățean, nu de fugar.”
Abraham era fericit de controversa asta cu Felix care se repeta a șaptea oară. Îi făcea bine să-l știe pe Felix că suferă de îndoiala numelui lui, pe cât de sănătos i se părea leit-motivul cetățeniei lor protestante: „eu sunt cetățean.”
— Într-adevăr, așa urmează să-ți spun. Eu sunt cetățean și mă numesc Bartholdy, în ciuda bunicului tău Moses, și uită-te la grădina asta: e grădina minunată a cetățeniei noastre prusace, numai aici putea renaște Matthäus Passion atunci când l-ai dirijat și ai atins cu mâinile tale manuscrisul care trecea din mâinile lui Bach.
— Sunt încurcat, nu mai știu cine mănâncă pe cine: prunul curmalul? Mai ții minte din mâinile cui am căpătat manuscrisul? Să nu fi fost cumva iubita mea mătușă Bella Salomon Itzig?
— Inutil să întrebi asta, creștinilor li s-a înapoiat după 70 de ani cel mai de preț bun al lor.
— Era nevoie de un evreu ca să…
— Nu mai spune niciodată prostia asta. Nu era nevoie de un evreu, era nevoie de o cratimă, poftim elogiul cratimei. Era nevoie măcar de Mendelssohn-Bartholdy. Dar era destul Bartholdy.
— Și dacă nu era cratima și era numai Mendelssohn, nu mi s-ar fi îngăduit să ating cu mâinile mele manuscrisul trecut „din mâinile lui Bach”?
— Inutil să întrebi asta. Nu Dumnezeul familiei noastre te-a învățat temperanța, armonia, polifonia, contrapunctul, forma de sonată, ci Dumnezeul cetățeniei lor, care te-a botezat Bartholdy.
Se aude vorbirea luminoasă, voluminoasă a bancherului Abraham?
— Toate astea sunt ale tale și tu le restitui celor de la care le-ai primit, continuă tatăl.
Apoi Abraham se înflăcără din ce în ce mai tare și deveni din ce în ce mai răspicat: creștinilor milităroși saxoni și prusaci le datorează ei și polifonia, și limba în care rabinul Moses Mendelssohn a tradus Biblia.
— A pus și bunicul tău o cratimă aici, între Biblie și limba germană, poftim elogiul cratimei din nou. Dar dacă iubim patimile lor — iar tu ai fost confirmat pe limba lui Luther — atunci nu putem decât să intrăm în șuvoi; și-o să-i iubim și pe elfi, și pe wothani, o să căutăm și potirul dar o să lustruim și piatra filozofală, împreună cu dementorii, cu Voldemort și Harry Potter. Să ne despăgubim de toată splendoarea și de toată oroarea Germaniei sechestrate la platforma Eichenwald, dar mai ales de oroarea ei, cu anamneza copiilor pierduți în pădurea de zahăr ars. Zestrea noastră germană de greață și de magie neagră va finanța cercetarea de vârf. O să-i avem pe Donar și pe Tyr cu toată armata lor de gnomi, de gali cântăreți în gama pentatonică, de silfide și de walkirii, și va trebui să fim respectuoși cu walhallele lor alchimice luminate gri mat prin care călătoresc necontenit hobiți, avortoni interesanți, pitici, orci, nazguli, hipogrifi, Frodo, Gollum și doamna Rowling; în rom-com-uri, pe la nunți, o să ne bucurăm, sper, numai de marșul tău. Când începi să lucrezi la Die erste Walpurgisnacht? Exagerez. Sunt lucruri despre care nu vreau să fiu informat. Le știu de mult.
(va urma)
