de Vincențiu Iacob
Bunici și nepoți
Se plimbă bezmetici prin parcuri
Bunici și nepoți hoinărind năuci
Haihui
Feriți de litera legii
Totul e posibil aici la graniță
Am întâlnit bătrâni prin parcuri
Tainici, nesolitari
Însoțiți de propriii nepoți
Neatinși de lege,
Neatinși de Dumnezeu
Vagabondând cu impunitate
Bătrâni și nepoți
În bezna tenebrelor
O bună parte din oameni stă în casă
Timorată
În timp ce bătrânii
Horhăie cu pigmei buimaci
Moși cotonogiți, hodorogiți
Își plimbă pigmeii nestingheriți
Închirciți
Cu pasul rar, în răspăr
Acești moși inscrutabili
Nu se dezic și rătăcesc năpăstuiți
Cu lilipuții lor
În beznă
Moși și pigmei
Perspectiva masculină asupra ciclului
(pentru eliberarea de sub opresiunea de gen)
Crenguțe spinoase în vintre
Centaurea scabiosa
Ciulinii înțeapă aspru
Monstră 1
Unii-s zămisliți din țărână,
Alții din uter
Și cei din alte rase
Au sânge pigmentat
La fel ca noi, cei din alte rase
Față de cei din alte rase
Noi suntem cei din alte rase
Pentru mine rasa nu este o opreliște
Ci o oglindă colorată
Cu cea mai frumoasă vopsea
Monstră 2 (test)
Am băut din cucuta intoleranței
Când doi din altă familie m-au bătut
Dar nu era vina lor
Era vina altora din altă familie care-i puseseră s-o facă
Nu decurge că altă familie sunt la fel
Lămâiță
* acțiunea se petrece pe strada întunecată din fața Facultății de Litere
Galben crud,
piș, piș, piș
curge-n prund
în curmeziș
curge seva icteriei
peste caldarâm încins
lumea pișă-n isterie
unde felinaru-i stins
Personajul principal (lumea) al acestei poezii este un important scriitor contemporan. Redacția Infinitezimal gustă gluma. Realitatea, însă, bate lirismul, pentru că avem un martor ocular care l-a văzut pe importantul scriitor contemporan pișându-se pe strada Edgar Quinet nr. 5-7, într-un ungher ferit. |
cuvinte-cheie: lămâie, galben, blond, icter, miere, propolis, soare, lanul de grâu și de porumb.
Responsabilitatea cade exclusiv pe redacția Infinitezimal din care fac parte cu excepția acestei poezii.