Ploaie și goluri. Necuvântătoarele prezic

Chiar de la începutul acestui articol trebuie să mărturisesc ceva – că nu găsesc în bibliotecă nici Totemismul lui Lévi‑Strauss și nici Animalele care ne fac oameni de Cătălin Pavel. În Japonia, când îți pierzi pisica, trebuie să vorbești cu celalalte pisici de pe stradă, să le spui că îți cauți pisica și să le rogi să o găsească, să vorbească cu ea și să îi spună să se întoarcă acasă. Aș putea încerca același lucru cu celelalte cărți din casă, dar cărțile nu vorbesc la fel de mult ca pisicile. Vom trece mai departe, bazându-ne pe vagi amintiri și pe ideea care reunește aceste două cărți numite mai sus – ideea că animalele sunt bonnes à penser. Adică bune de gândit. Le suntem, cu alte cuvinte, datori animalelor pentru o parte (poate chiar mare) din felul în care înțelegem și interacționăm cu lumea. Și pentru cum încercăm să o ghicim, căci despre această activitate, care nu s-a schimbat de fapt prea mult de-a lungul istoriei, vom vorbi acum.

Animalele ghicesc tot felul de lucruri. Pisicile ghicesc când urmează să deschidem pliculețul cu bucățele de somon în sos, câinele ghicește când urmează să ieșim în parc și, nu mă pot abține de la un exemplu crud sau șocant pentru consumatorii de legume, se zice că porcul simte că va fi tăiat și făcut cârnați în dimineața de Ignat.

Iar în cultura populară aptitudinile lor sunt mult mai complexe, iar lucrurile pe care le pot ghici (sau mai bine zis pe care omul le ghicește prin aceste animale-oracol) țin adesea de ordinea mare a universului. Și, de la furnică la vacă, cel mai des fenomen ghicit de om și simțit de animal e ploaia. Li se adaugă în acest exercițiu de divinație meteorologică albinele, muștele, rândunelele și broaștele sau oile. În Asia musonică, de aceste aspecte se ocupă corvidele – dacă croncănesc stând într-un copac cu sevă lăptoasă sau pe ambele maluri nisipoase ale unui râu, anunță ploaie (Kenneth G. Zysk, South Asian Animal Divination, 2025). Anotimpurile intră și ele în sfera lor de competențe. Iar pe meleagurile noastre, vestitorul primăverii nu este ghiocelul… ci ursul, care iese din bârlog pe 2 februarie – e drept, ursul nu ghicește, el știe! Ion Ghinoiu, în Sărbători și obiceiuri românești ne spune că cel mai probabil acest lucru se datorează ritmului său de viață – retragerea în bârlog și apariția bruscă în primăvară i-au făcut pe oameni să-l pună în directă legătură cu anotimpurile. „De ziua lui, la Stretenie, se spune că ursul iese din bârlog şi îşi priveşte umbra. Dacă e soare şi frumos, intră din nou în adăpost. Dacă e frig şi cerul noros, începe să se plimbe prin pădure.” Dacă e frig, înseamnă că primăvara e aproape. Contraintuitiv. Dar ursul nu e tocmai cineva cu care să te pui.

Un alt mesager al semnelor cosmice care funcționează pe același principiu este celebra marmotă Phil din Punxsutawney, Pennsylvania. Ceremonia televizată care aduce an de an mulți turiști în orășelul cu nume imposibil de pronunțat, iar marmota Phil are și pagină de Social Media unde grupul său de susținători apropiați postează știri despre activitatea ei (https://web.facebook.com/punxsyphil.innercircle).

De la cadrul simbolic tradițional, în care legătura cu ritmul naturii este unul oarecum previzibil, animalele-oracol contemporane abordează și alte subiecte. Cum ar fi fotbalul… Iar aici adevărata lor capacitate de divinație își atinge cotele de vârf. Căci nu mai sunt simpli operatori, simpli intermediari între univers și om. Necuvântătoarele prezic. Iar cel mai celebru prezicător contemporan este Caracatița Paul.

Și-a câștigat faima în timpul campionatului mondial din 2010, care a ghicit rezultatele meciurilor Germaniei. A ghicit că Spania va bate Germania și că ibericii vor ajunge campioni mondiali. Au urmat apoi Cămila Shaheen la campionatul din 2014, Motanul Ahile în 2018 și Vidra Taiyo care a prezis în 2022 că Japonia va bate Germania. Deși nimeni nu a reușit să atingă performanțele lui Paul, care au fost de o acuratețe de 100%, continuăm să privim cu interes ce ne spun oracolele cu blană, pene sau tentacule. Chiar în aceste zile, Hera The Mini Poodle lucrează pentru ca noi, cei mai puțin simpatici, să aflăm în avans ce se întâmplă la acest mondial. Cota de succes e destul de mare – dar adevăratul câștig este că vedem în acțiune cel mai haios poodle pasionat de fotbal. (Pe Hera o puteți găsi pe paginile ei de Instagram și TikTok.) Probabil că aceasta este combinația perfectă pentru pasiunea contemporană – fotbal, animale de companie și această dorință, neschimbată de istorie, care vine de foarte departe din trecut: aceea de a ghici viitorul.