uibesc
de Iv cel Naiv
Vellant, 2012
Ediția grafică a volumului uibesc e foarte frumoasă (Vali Petridean), dar poezia lui Iv cel naiv nu reușește să simuleze nimic din ce-și imaginează că nu simulează. Pentru că Iv cel naiv nu vrea să simuleze, dar simularea asta nu-i reușește.
când ne facem curat prin minte
ascundem mizeria în subconștient
ca sub un preș care se umflă, cuminte
devenind din ce în ce mai proeminent
până când gândurile de iubire, de dor
calcă pe el și fac entorsă la vreun picior
Ar mai fi de spus că naivitatea e respingătoare și în literatură, și în pictură, nu mai vorbesc în muzică, în absența reversului ei. Cine rostește cuvântul naiv, mai ales despre sine, pune în cauză tocmai contrariul naivității pe care trebuie să-l aibă în vedere cu egală vitalitate. Or, de la rafinația naivității la Aglaja Veteranyi în De ce fierbe copilul în mămăligă, e greu de spus că s-ar mai fi ivit vreun tiv inventiv sau vreun iv de naivitate pe rafturile librăriei românești.
S-vP
∅ ∅ ∅
La drum cu Platon
de Robert Rowland Smith
Litera, 2014
Colecția IQ230
Te-ai săturat să nu-i înțelegi pe Derrida, Deleuze sau Lacan? Te simți nedreptățit când greii literaturii și filosofiei par să-ți întoarcă spatele? E normal să se scrie complicat când se poate scrie simplificat, succint și captivant? Vrei să-i înțelegi pe Heidegger, Hegel sau Ricœur, dar ești gâtuit și nu știi de unde s-o apuci?
Ce-i de făcut?
Cartea lui Robert Rowland Smith, scriitor și profesor englez, bursier la Oxford, îți vine numaidecât în ajutor, mai ales dacă ai IQ-ul peste 100 cu bătaie spre 230 (stigmat al excesivității și al excentricității). Alcătuită sub forma unui tabloid de idei filosofice (în stilul școlii flușturatice inventate de Alain de Botton, tămăduitor de suflete), cartea însoțește fiecare dintre momentele și etapele semnificative ale existenței umane cu mici pilde, anecdote și pastile pescuite fără sfială de la suprafața sistemelor de gândire ale câtorva uriași din filosofie și literatură. De la naștere și până la moarte, trecând prin „primul sărut”, „permisul de conducere”, „primul vot”, „divorțul” etc., și de la Shakespeare la Derrida sau de la Sfântul Augustin la Roland Barthes, nimic din ce-i omenesc și nimic din ce-i livresc nu rămâne neelucidat. Nimic din ceea ce s-a scris de-a lungul istoriei nu rămâne fără o întrebuințare practică arbitrară și imediată: „Jacques Derrida (cel care ne-a ajutat să trișăm în capitolul despre examene)” sau „Dacă există o filosofie care ar putea fi asociată condusului mașinii mai mult decât oricare alta, aceasta e filosofia lui Camus.”
De asemenea, autorul le explică, cu blândețe și condescendență, cititorilor săi cu IQ ridicat despre curiozitățile ficțiunii sau ale iubirii: „«începe» povestea de la sfârșit și continuă întorcându-se în timp, dar, fiind o ficțiune, convenția este acceptată” ori „Poate acesta este factorul care permite saltul de la «a plăcea» la «a iubi»: e foarte frumos să-ți placă de cineva, dar sentimentul e mult prea realist ca să ducă la iubire.”
M-am bucurat să dau în capitolul despre „nașterea copiilor” chiar peste unul dintre poeții mei preferați, Philip Larkin: „Te dau peste cap, mama și tatăl tău” (adică „They fuck you up, your mum and dad”, din teribila poezie This Be the Verse). Nu știm pe seama cui să punem versiunea românească, traducerea fiind făcută de Graal Soft.
În fine, o carte numa bună să-ți impresionezi colegii de teambuilding etc.
Iuliana Dumitru
Texte publicate în INFINITEZIMAL 1 (2013), respectiv 5 (2014/2015)
