O sută de sardele

boieri şi negustori olteni şi munteni
către casa de negoţ sibiană Hagi Pop,
1750-1835

Negustorii balcanici vorbitori de limbă greacă din Transilvania – activi aici cu cel puţin un secol mai devreme – obţin, la începutul secolului al XVII-lea, dreptul de a se organiza în companie, ajungând să aibă monopol asupra comerţului din Ardeal. Activitatea companiilor, bazată pe o suită de privilegii începând cu cel de înfiinţare a Companiei grecilor din Sibiu din 1636, durează până la jumătatea secolului al XIX-lea.*

Hagi Petru Luca este unul dintre tovarăşii Companiei Grecilor din Sibiu. După Nicolae Iorga, care publică la 1906 corespondenţa familiei Pop, activitatea sa negustorească este menţionată la 1747, înainte de a deveni hagiu. Din 1771, staroste al companiei devine ginerele său, chir Constantin, care devine, la rândul său, hagiu. Hagi Constantin Pop avea prăvălie în Piaţa mare din Sibiu şi alta la Craiova: „Făcea negoţ de cordovane, lucra pielea în ţară, pe o moşie de lîngă Craiova, Giorocul, şi pe altă vecină, luată în arendă, Giormanul, unde-şi avea şi tabanaua sau fabrica; la bîlciul cel mare de la Rîureni el îşi trimetea agenţii, pe cînd alţii colindau, pentru cumpărarea materiilor prime, malul turcesc din faţa Olteniei, avînd legături mai mult cu Aga din Rahova. Era mai ales lînar şi pielar cu toptanul; nu se poate să fi făcut şi negoţ de vite ca înnaintaşul său. Împrumuta dese ori bani boierilor şi oamenilor de afaceri de la noi, şi necontenit el primia de la dînşii cereri pentru a li se trimete tot felul de lucruri de mîncare şi îmbrăcăminte, de noutăţi plăcute, care-i veneau din Apus lui însuşi sau pe care putea să le capete de la Casele sibiiene, vienese, veneţiene cu care era în corespondenţă.”

După moartea sa, din 1808, casa a continuat prin fiii săi, apoi prin Stan Popovici; acesta din urmă, stabilit la Viena şi devenit protector al multor studenţi, printre care Petrache Poenaru şi Eufrosin Poteca, devine director al Băncii Naţionale Austriece şi primeşte titlul de cavaler de Böhmstetten. Va renunţa la activitatea din Sibiu.

Corespondenţii casei Pop sunt boieri olteni, „prieteni, tovarăşi şi clienţi” – după cum îi numeşte Iorga – ai lui Hagi Constantin şi ai descendenţilor săi. Printre aceştia, Hagi Stan Jianu, Constantin Geanoglu, Barbu Ştirbei, Ştefan Pârşcoveanu, Ion Brăiloiu, Dimitrie Bibescu, Radu Golescu, din ale căror scrisori extragem, mai jos, ce se cerea în Oltenia celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea şi a primelor decenii ale secolului următor.
_____________
* Scrisori de boieri şi negustori olteni şi munteni către casa de negoţ sibiiană Hagi Pop, publicate cu note genealogice asupra mai multor familii de N. Iorga, Profesor la Universitatea din Bucureşti (formînd volumul VIII din „Studii şi documente cu privire la Istoria Romînilor”), Bucureşti: Atelierele grafice SOCEC & Comp, SA, 1906, pp. III şi urm.
_____________

Irina Popescu-Criveanu

2 funţ stainvain adec[ă] tirighie, în loc de oţet

O sută de sardele

700 de rîmători mari, graşi, frumoşi, gata de drumu

Cătevaş pituşci

Calarabe, rădichi de lună roşi şi albe, lăptuci, căpăţîni mari, anghinare, niscareş săminţe de flori alese

Trei buteluri vin de Tocaia, patru de muşcat, buteluri fruntiniiac

Servisul de porţulan

O basma de orbot[ă] albă de gătu

Postav verde tăiat cu colţuri… să se puie pe marginea unor piei… şi mai ales la botu piei, fiindcă este tăiat oareşce…

Un căţăluşi de cei mici, flocos; un zăvod de cei mari, de Beci… Foarte să fii mic, încăt să nu mai fiie în toat[ă] Evroapa mai mic decăt acela; să fie şi flocos, cu păru slobozit şi mole – fiie şi căţea

Doi murgi şi doi negri, dar bătrăni

Zece copuri de ulei, că foarte îm trebueşte, că aici la beserică la Pătru Bodu, tămpla fiind veiche, am surpat-o, şi am făcut-o din nou, şi cu ştocaturi şi stălpi de dveri, şi coroanele foarte frumoasă, şi am tocit un zugrav, iarăş meşter mare, ca şă o poleesc cu aur şi cu argint: am trimis la Beci de mi i-au luat Raicovici

Un cotei bun, frumos cu urechile lăsate, lungi; să fie soi bun, a căuta şi prepeliţ […]. P.S. Fac o bisericuţă „şi-i trebuie două sfeşnice de alam[ă]…, şi doao mici de umblă copii cu ele

O butcă noaă, nu vre o coptură veaiche şi suliminit[ă], ca ceale nevaste bătrăne, ştirbe şi suliminite, cu să fie tânără şi frumoas[ă]; postavu să fie verde, şi denapoi să aibă 2 oameni loc a şed[è] pă lădiţă, iar de nainte să aibă scaun umblător cănd va fi trebuinţă să poată şădea şi pă scaun alţ 2 oameni; burdufu să fie nalt şi corona cea de asupra să aibă acel meşteşug să [să] soboază păn aproape de burduf, ca să nu zbicească ploia, şi să aibă 2 sticle mai mici şi la coroan[ă], ca ş[ă] vază înnainte cănd să va slobozi şi perdelele, dup[ă] obiceiu; scările să fie ca la carătele cele englizăşti, să s[ă] închiză supt butcă, şi la picere jos cu lădiţ[ă] pentru de a pune în călătorie tipsii, talere şi altele. În locu ce şade viziteu, să aibă burduf păn jos, de a putè pune viziteu trăistele, frăne şi alitele; şi să nu fie grea: cât de uşor de s’ar putea, şi bună, dar şi mai eftioară…

Anterie cu saiale (de vară şi de iarnă), un toc cu şase cuţite, şase izmene de borangic noao, 1 berberlic cusut, doaă tocuri de pieptine, cusute cu fir, o şea de argint

Doă butci: „potcile să fie pă fiară englezeşti, să sa legene, şi să fie poliite, cum şi butca cu aur din destul poleită, si jugrăveala frumoasă. Iar făptura să fie precum să obicinuieşte aice la noi, iar nu de cele cu uşi, şi înlăuntru înbracată cu flus frumos”

23 perechi broaşte

12 sticle vin de Tocai, 6 sticle vin de Ren, 6 sticle untdelemnu de Provenţia, 6 sticle April  de rozol de Franţi sau de alt feli, nu de cel ce s[ă] vinde în targu, de 24 persoane un aufsaţi de zahar, cu tot felu de figuri, precum ierea şi cele ce le-ai trimis la nunta fiu-mieu Ghiţă, aşăzîndu-le în cutii rătunde cu bumbac; un naimod ce-m spus[e] nepot ă obiciunuesc la masa domnilor, de zahar, ca o dumbrav[a] şi cu jigănii cum obicinuesc de le fac, şi d argint, pentru podoaba mesei; 4 corpuri arpăcaş de cel fino, mărunt, 4 funţi prezintin, 6 funţi orez de Italiia, 4 funţi pişcoturi de tot felu, 2 funţi cărnaţi, salami duşi, număi să fiie proaspeţi; de s[ă] va găsi şi nescaivaş vin de muşcat, să-mi trimiţi 12 sticle, numai să nu fie stricat, atăt acesta căt şi cel de Tocaia. 2 pom[u]şori, unu de lăm[ă]i şi altul de naramză în lădiţa, de s[ă] va putea şi cu rodu lor au cu flori, fiie şi mai mici […]. Să cercetezi de să vor găsi doi armăsari telegari murgi sau galbeni, cum numai să fiie frumoş[i], şi nu tocmai mari, ca cei negri ai Cluc[e]rului Stirbei, numai tineri şi săn[ăt]oş, şi să m[ă] înştiinţe cu cîţi bani să pot lua şi o pereche de hamuri cum au fost ale Caimacamului Suţu…

Căte doi loţu frunzişoară, scorţişoară, nucşoară, poftesc să trimiţ.

Doo duzine masalale… 1 lebadea de maldeh ca norul… o palaşcă de cele de iegăr, cu cheie… Praf gros.

Macaroane i fidea, confeturi i condite

Doa sobe de her, de cele supţiri, una să fiie de şasăzeci funţii, mare bun[ă], oarbă, nu de cele cu foc, şi alt[a] mai mic[ă], a de treizeci funţ, adec[ă] dintr’alt[ă] cas[ă] să s[ă] încălzească, adec[ă] cu orloi, să ias[ă] fumu într’alt coş, numai să hie zarif făcute, şi zece sticle Auspruh de Tocaia… şi 4 funţ pişcote

Un măjari, adecă piuliţă… şi un her de calcatu rufelor, de cele de alam[ă}…. hiară de copturi şi vre un socaci sau soc[ă]ciţă

Doaăsprezece scaune cu postav fistichiu

Dooă teşăli de piele frumoasă, dă cele ce să ţăne pungi cu praf de puşcă şi alice

Doftorii de cium[ă]

Un boşcealăc

Doo păreichi conduri şi una păreiche ştrimf

Un grădinar „numai pentru sălătruri şi pentru verdeţuri şi, de poţi să-mi altuiască, şi de să va pricepe şi la flori, nu strică”

Doo sticle cu vutcă frantzozască ce se cheam[ă] rum.

Doi canari buni, învăţaţ bine, căntece frumoasă şi şase rogojioare de cele de masă, pe care se pun tipsiile

Socaciţă n’am găsit la aciast[ă] vreme, ci-m caută şi îm trimite, numai să fie creştină şi cu omenie, că eu voi să trăesc viaţ-ă] căt va vrea Dumnezeu, iar nu coi să-m tiranipsesc viiaţa.

Un bucătar şi o Nemţoaică spălătoare

2 topuri de hărtie

2 funţi tăbac, de la Peştea, de cel negru şi o vermia pănză ce să cheamă Linţi, pentru legat la găt

Un ciasornic bun de purtatu în sănu, englezesc

Doao harte de ţara Rumănească şi alte doao de ţara Moldovei, ce s-au făcut în anii trecuţi

Nu-i trebuie canari „numai căte o notă”, ci „să ştie note mai multe, spre a fi vrednici dă cinstea unui mare person, unde am să-i trimiţ peşcheş”

Doi căţăluş[i] mici, frumoş, vrednici de damă mar, de domniţă

Un soi de poame ce să numeşte ananas

Gazături italieneşti

Doi-trei funţi de crămătartar, fiindcă se găseşte şi aici, dar nu e bun, curat

Ţelină sau ţeler, calarabi pişcoturi, pesmeţi, apă acră

Doao căntare de silitră şi doaoă căntare de bronştain

Viiaţa lui Bunăparte şi gazeturile, că le tot aşteptăm

Croazele cu flori mărunte i vărgate mărunţăl, poale de croazăle

Doao cazane de aramă roşie pentru făcut spirtu din rachiu

Une femme de chambre et une bonne cuisinière

Canapele şi fotolii

Cai

Text apărut în INFINITEZIMAL 9 / 2017

_______
Imagine: Anonim, Hatmanul Manolache Manu (detaliu), 1841, Muzeul Național de Artă al României
Share Button

Leave a Reply