Dar lumea nu mergea în sensul tuturor libertăților? Lumea nu mergea în sensul refuzului oricărei segregări, al oricărei inferiorități, al oricărei discriminări? Nu părea că se îndoiește nimeni nici de pârtie, nici de finish. Nu se reglase încă viteza ideală? Ei, bineînțeles că nu era bine reglată. Dar ce te faci dacă pârtia alunecă mai repede decât schiorul? Asta se și întâmplă, subit, pârtia bătrână-și lasă în urmă schiorul cel tânăr. Schiorul cel tânăr, moș-mondit, a înțepenit în turba umedă din grohotișul văii, privind cum îi fură pârtia finishul. Or, asta e de nesuportat. Nici eu n-aș suporta, dacă aș schia pe o pârtie mai iute ca mine. Înseamnă că trebuie recreate problemele de dinainte. Prea o luase lumea pe făgașul ei bun, prea începuse să se întrezărească scopul și să-i consume schiorului resentimentul. Și atunci, e nevoie de încă o sforțare revoluționară. De reclădit coșmarul, deci toată lumea trebuie să învețe să schieze pe turba umedă cu schiurile zdrențuite. În definitiv, e vorba despre solidaritate și respect.
