Și zice poeta: „includ și eu aici lucruri legate de cărți și scris, dar nu numai”. Așa și noi, lucruri legate de actualitate.
- Politicul percepției, din perspectivă transnațională, prin intermediul structurilor instituționale care ne modelează viața individuală. Sau despre cât e ceasul pe glob. Artistul călătorește prin lume și fotografiază pe diferite meridiane ceasurile din spațiile publice (site-specific work), mereu fix la ora 1:55. Nu e ușor, uneori trebuie făcut dinainte research pe ceasuri, pentru că în multe locuri ele nici nu mai funcționează (iar asta ne spune ceva). Artistul observă legătura dintre ceasurile care merg sau nu merg și societate, om, politic și identitate. E interesant de văzut unde sunt ceasuri digitale și unde analoge. Timpul e politic. Și alunecos. Fotografii supradimensionate cu ceasurile de pe mapamond sunt expuse pe pereții albi ai muzeului. Vizitatorul se plimbă astfel de la Mumbai la Los Angeles cu oprire la Moscova, deși ceasul stă pe loc. Am numit „experimentarea” politică a spațiului și timpului. Iată un proiect bun.
2. Politicul numerelor. Un artist se plimbă prin oraș – ba nu, documentează și mapează orașul – și face poze la numerele care-i ies în cale și apoi le ordonează crescător. De la 1 la 100 și scoate un album elegant, pe hârtie grea, mată. Am numit un concept. Variațiune: se ia un număr favorit și se fotografiază prin oraș numărul. Proiectul este sustenabil. Partea bună e că funcționează pentru toate numerele. Numerele nu sunt inocente.
3. Temă de cercetare: E oare cineva matur și responsabil în literatura română? Are cineva un minim bun-simț?
4. Multe librării sunt axate pe promovarea aproape exclusivă a operei bărbaților. Cum se simte scriitorul-bărbat la evenimente alături de scriitoarea-femeie: onorat sau lezat?
5. Este Toni Morrison o scriitoare mai importantă decât Joyce? Comparați punctual, adică la timp.
6. Toate acele romane scrise de bărbați. Toate acele cărți lascive. Ce se poate face împotriva lor?
7. Bărbații citesc din opera altor bărbați.
8. Scriitorul a mărturisit că-i place suspansul: îi place să-l experimenteze atunci când citește și să-l creeze în cărțile lui.
9. A spune că Alice Munro e o scriitoare „întru totul respectabilă” implică, pe de o parte, că alte scriitoare nu sunt demne de respect, iar de altă parte, că este o scriitoare minoră. Rezultă: toate scriitoarele sunt bune.
10. Pandemia nu a șters inegalitățile.
11. Ernest Hemingway este pentru mine, de asemenea, în zona celor de necitit. Întocmiți o listă a răului extirpat.
12. Iubesc Moby Dick, dar în carte nu e nici o femeie.
13. Apropo de descrieri ale femeilor ca non-persoane…
14. Rezumați romanul Pe drum de Jack Kerouac: „Se presupune că te identifici cu protagonistul, care este convins că e un tip sensibil și profund, deși o părăsește pe tânăra fermieră cu care are o relație, fără să-i pese de problemele pe care i le-a creat.”
15. Multe cărți de război și doar o carte scrisă de un autor gay.
16. Exemplu de umor echitabil, care nu rănește pe nimeni (se poate face într-un film, într-o carte): schimbi limba de la tastatura laptopului, din română în germană, să zicem, ceea ce înseamnă că tasta z devine y și viceversa. Și apoi dai să scrii ceva: zâzanie, dar de fapt îți iese yâyanie, pentru că ai uitat că schimbaseși limba. E o glumă acceptabilă.
17. Cartea ar fi bună în sine, dar e anticomunistă.
18. Suntem deja pe valul recentelor proiecte de apartament, cu focus pe empatie. Abia le așteptăm, dar nu prea ne interesează.
