Vîntureasa de plastic de Marius Chivu
Editura Brumar, 2012
Dacă trucul prozatorilor e lirismul și memoria, sau bolborosirea nostalgică, trucul poeților e proza au detail. Nepriceperea lirică e și ea un truc al poeților, dar între timp a devenit un truc civilizat, conformist, o viză de rezidență pentru poet în cartierul poeților buni.
Marius Chivu e un poet bun. Are viză de rezidență în cartierul poeților.
Tema poetică din Vîntureasa de plastic e sensibilă: cineva foarte apropiat se stinge, iar Marius Chivu scrie poezie sensibil, traumatic, fără menajamente, cetățenește, asemeni poeților: „sunt încă stângaci cu absorbantele / dar recunoaște / niciodată n-ai avut sprâncene mai fin arcuite / obrajii gâtul mâinile unse cu creme / dacă m-ai lăsa ți-aș face unghiile / te-aș epila / aș aduce o coafeză…” Textul poetic este sordid și necruțător, dar foarte precis. Cu grijă și cu bun-simț, și chiar cu bun gust, se construiește un anume omologat cinism al preciziei, al „notației”. Așa se procedează.
S-vP
(Articol publicat în INFINITEZIMAL nr. 1)
