c a t a g r a f ⇔ 2018 (I)

12 februarie
Deși mai avea patru zile de întâlniri profesionale și protocolare în Japonia, Ministrul român al Justiției a fost chemat de urgență în țară. E un caz de forță majoră, numai așa se poate explica. Probabil un război iminent.
(Ba nu, permanent.)

Trebuie să fi existat și un prepostdouămiism, în mod natural succedat de un postdouămiism incipient, unul de mijloc, […] pentru că numai supracopt și desprins de pe ram […] postdouămiismul ca postdouămiism, […] deja totul dinainte de orice miism.

 

13 februarie
Vor apărea în curând două antologii gemene, o antologie a poeziei contemporane de dragoste și o antologie a prozei contemporane de dragoste. Coperțile nepublicatelor antologii deja circulă public întețind nerăbdarea pătimașilor de sunetul veacului omofon. Pe coperta antologiei de poezie e o priză. Pe coperta antologiei de proză e un ștecher. Priza și ștecherul. Desenatorul ajunge cu adevărat la punctul de adâncime al conștiinței poetice românești contemporane și hipercontemporane: alegoria dezalegorizată, circuitul scurt și extazul uscat, consumul standard, îndrăzneala de a manipula accesoriile de la reduceri, sculul și sculele din apartament. La care mai adaugă, insidios, și o îmbrățișare neologică între un franconim feminin (priza) și un lexem de inginerie germană (der).

7 martie
Există numărători care spun că exodul românesc către Occident, în ultimele luni, este al doilea fenomen de imigrație în masă după imigrația siriană. Oricum, populația țării scădea de la an la an deja de mult timp. Nu rezultă că rămâne mai mult loc pentru fiecare, aici în țară, ci că „rămașii” vor fi din ce în ce mai sufocați unii de alții. Cu cât mai puțini, cu atât mai înghesuiți. Și cu atât mai intensă agresiunea fiecăruia asupra celuilalt. De ce? Pentru că rarefierea (care poate fi, totuși, o iluzie) oricărei societăți pune în pericol individul și neaderările lui definitorii. Cu cât mai puțini, cu atât mai obligatorii adeziunile, apartenențele și adâncirile identitare ca măsuri de supraviețuire, deci cu atât mai aprigă impostura și cu atât mai puternică oligarhia culturală.

16 martie
Deschiderea unui festival de film documentar la București cu un film polonez al unei tinere regizoare. Tânăra regizoare, cetățean european și locuitor al Berlinului, își vizitează familia în Polonia cu prilejul unei importante aniversări domestice. Aniversarea de familie este ridicolă în festivismul ei. Mătușile, bunicii, verii tinerei sunt ridicoli și se dovedește că au opinii scandaloase: sunt antieuropeni, sunt naționaliști, sunt retrograzi, sunt contraavort, sunt contraimigranți, sunt în favoarea guvernului local (corupt). Dar premisa (nepusă în discuție, deci indiscutabilă) e că noi, publicul acestui film, suntem lucizi și intransigenți asemenea autorului lui, în vreme ce restul popular, de afară, e identic cu rudele din film de care se râde. Ce simplu e și, în definitiv, câtă liniște: suntem de partea bună a lucrurilor.

22 martie
Două importante și emoționante expoziții de fotografie acum în București: Korniss Péter la Muzeul Național de Artă al României și Zaharia Cușnir la Muzeul Țăranului Român. Înaintea documentului, sunt chipurile și privirile aspre, viețile neîmblânzite din fotografia așa-numită inocentă fără program, fără țintă, fără știință cele care vor salva pe mai departe sensul artei fotografice. Oameni pentru care camera fotografică era înainte de toate un fapt grav și ireversibil, un eveniment.

23 martie
Ninsoarea de azi-noapte a căzut dintr-un nor cu praf din Sahara și reflexiile zăpezii nu mai sunt albastre, ci galbene. Când se va topi zăpada, va rămâne peste orașele românești din Bărăgan și de la Dunăre un zaț deșertic.

25 martie
… sub media climatologică multianuală…

27 martie
Un film de glamour, naiv, prolix, ne-subversiv și lipsit de orice cultură cinematografică, ia cam toate premiile Gopo 2018, Un pas în urma serafimilor. Probabil că pentru un „curaj”. Curajul de a trăda conspirația naturalismului (uneori pretins calofil) din ultimele decenii? Da, dar pentru o asemenea schimbare retorică e nevoie, dacă nu de o gramatică, măcar de un abecedar.

3 aprilie
… peste media climatologică multianuală…

6 aprilie
Peste vreo zece ani, intelighenția occidentală va începe să emigreze, odată cu grupuri de populație, spre orașele încă nesfârtecate de violență din centru și est: spre Focșani, Oravița, Nepomuk, Estergom, Smederevo, Niregyhaza, Fălticeni, Dobrich, Vukovar, Osijek, Ohrida, Ostrava, Presov, Cașovia, Szekesfehervar, Silistra, și atunci un nou Bizanț se va naște.

 

11 aprilie
Prețul barilului de petrol a urcat la 71,33 de dolari, și totul e bine.

Textul complet a apărut în INFINITEZIMAL 11 #ARDOR
(text semnat redacțional)

Share Button

Leave a Reply