1. „Hai, măi Konrad, nu mai fi așa prost.” Și atunci el a plecat.
2. Iarna am ieșit în curte la after school și a ieșit și Konrad. Eu i-am pus piedică și a căzut cu fața în zăpadă. El, în loc să se răzbune pe mine, s-a ridicat și a plecat.
3. Konrad venea mereu cu tricouri fără desen pe ele, sau cu cămașă. Eu îi ziceam: „Hai, Konrad, nu fi așa de fraier. Poartă și tu un tricou cu ceva, cu un imprimeu pe el.” Iar el, de fiecare dată, îmi zicea: „Eu mă port doar pe mine.” Și pleca.
4. Educatoarele aduceau o fată care făcea exerciții de sport cu noi. Konrad făcea și el exerciții. M-am strecurat în spatele lui și i-am tras pantalonii jos. Konrad, pățind ceva așa de batjocoritor (și totuși amuzant), a fugit în baie, s-a încuiat și a început să plângă. Totuși întâmplarea s-a terminat cu bine pentru că nu m-a văzut educatoarea.
5. De Crăciun facem un cor pe la „after” și el s-a înscris. Noi am zis: „Hai, măi Konrad, coru-i pentru fete.” Și el a zis scurt: „Mie îmi place să cânt.” Și a plecat ca de obicei.
6. Konrad se ducea să își facă lecțiile, când eu i-am tras scaunul. Eu i l-am tras, a căzut în fund și pe urmă s-a așezat la loc și n-a spus nimic.
7. Eu odată m-am împiedicat și mi-am spart buza. Atunci m-am dus la „urgență” și, când m-am întors, Konrad era foarte interesat să vadă dacă eram bine. În prima clipă m-am bucurat că-i pasă, pe urmă i-am zis: „Hai, măi Konrad, că n-am nimic.”
8. Am inventat un cântec: „Konrad e-un cârnat / Ce a ras un con / Ura, drăguța mea / Konrad e-un cârnat.” Am văzut o enervare pe chipul lui și am râs de el ca de obicei. Apoi el a plecat nepăsător.
9. Unii voiau să îl alerge. Atunci Konrad stătea pe loc cu demnitate.
10. Pe mine Konrad mă cam enerva cu stilul lui și am luat odată penarul și m-am hotărât să-l bat. Dar el a stat fără să fugă. Stătea și se uita la mine fulgerător. După aia, mi-a tras o palmă și a plecat.
11. Konrad venea în sala de joacă și țipa: „Liniște!” Noi ziceam: „Hai, măi Konrad, fii ca noi.” Konrad nu răspundea.
12. Stai să-ți spun ceva: Konrad a apărut la televizor! La copii supradotați. Asta-i super reală! Atunci mi-a mai crescut puțin respectul pentru el. Dar pentru mine tot caraghios a rămas.
13. Când îl certau educatoarele, lui Konrad nu i se mișca nici un mușchi pe față.
14. Konrad avea un prieten foarte înalt, nu chiar la fel de fraier, care la bulgăreală era țintă sigură. Primea bulgări cu gheață în față. Atunci el, prietenul, începea să ne fugărească. Noroc că fiind înalt nu fugea prea tare. Eu i-am lipit un bulgăre de față și a căzut. Konrad l-a ridicat și i-a zis: „Răzbunarea e arma prostului.”
15. Dacă vrei, pot să mai inventez, dar nu vor mai fi așa de reale. Toate astea au fost reale.
Ioachim-Tudor
Text apărut în INFINITEZIMAL 13 / iarnă 2018/2019
