t r a n s l u c i d i t a t e

de iuliana dumitru

 

— Nu vrei să ieși din zona ta de confort? (bâlbâială)
— Nu.

O tânără femeie întrebată câți ani are nu știa câți ani are. Senină și descumpănită. „De unde să știu?”

Licențiatul Sticloanță, cel transparent, cel fragil și liber, nebunul, omul adevărului.

transparență, transparență
dar brânza-i pe bani

teroarea binelui
nu de rău mă tem
ci de speranță

Nu poți fi scriitor decât dacă ești deja scriitor.

Iar fotbaliștii nu cunosc însingurarea. Nici n-au ieșit bine din copilărie, că ei deja sunt tați. Au brațele muncite, tatuaje înflorate.

aici visez la tine
[„odaie catolică în croația”]
pe lespezi
îmi arde-n palmă un cartof copt
se zgâlțâie geamurile

Nudurile de femei
cu păr la subraț
Frumoasele neepilate
ce frumoase ar fi ele
fără ideologie
fără argumente
fără context

Tanizaki prefera tocurile de lemn, silențioase (adică umbra), nu mașina de scris. Eu nu mai știu să scriu. Nici n-am apucat scrisul de adult (scrisul adulților, al părinților, înclinat la dreapta, oval, uniform, grăbit, ordonat). Ropotul tastelor ca certitudine. Se scrie, se înaintează.

Femeile au pus monopol pe intimitate.

Să trăiești ascuns. Larvatus, spune Descartes.
Să trăiești în ungherul lumii – in angulo.
În unghiul mort.
(Quignard)

De Sânziene se face dragoste. Arde piatra-n apă, soarele se odihnește sus pe cer. Dimineața fetele se rostogolesc goale prin rouă.

Când se apleca deasupra izvorului, Adam nu știa că ceea ce vedea în lucirea apei era chipul său. (Finkielkraut)

Eu vreau să fiu copil, nu mamă.

Ție îți place viața, dar tot timpul vrei să dormi. Tocmai ca să trăiești, viața se amână. În logica odihnei și a sănătății, trăirea se amână.

Moartea cui aparține?

Oamenii se tem de transparență, visând la transparență.

vremurile-astea
totuși la un pas
de imortalitate

CD-urile erau printre ultimele dispozitive cu mireasmă – „instalații pentru aducere-aminte”. Serverele n-au mireasmă, oftează azi în cor niște gânditori. (Albume foto)
Memoria digitală care nu te lasă să uiți.
De trecutul meu stocat, pus bine la păstrare, m-am lepădat. Memoria digitală ne ușurează de memorie.

În fața propriului timp toți suntem bătrâni.

Prizonieri ai „post-gândirii”; riscăm (!) să devenim o nouă specie, ne amenință Sartori. El trage semnalul de alarmă. El ne pune în gardă. Râdem noi azi.

De ce imaginarul hiper-tehnologizării – sau chiar numai al
?
Dar fiecare epocă
își are
nfericie și ericiril ei
deorprtvă.

„Până în secolul XX, trei sferturi dintre muritori
stăteau închiși și adormiți în satele lor
(cel mult în orășelele lor).
Acum suntem cu toții, șase miliarde la număr, treziți sau trezibili”,
scâncește Sartori.
Atunci ce bine că ne-am trezit! Ce bine că nu mai dormim somnul inocenței noastre.
Suntem vii și tulburi. Suntem prezenți.

Marea Mașină (spaima lui Agamben) mă recunoaște. (Ei, cum ar fi să nu mă mai recunoască rotativa de la metrou ori întrerupătorul de electricitate? Asta e alienare? Îmi place.)
Nicicând n-a fost mai rău, deplâng cu toții.
Adică nicicând n-a fost mai bine.
Ce-mi lipsește?

Infinitezimalul devine inteligibil. (A. C., filosof român)

„În epoca vibratorului, a sexului de ocazie și relaxare, sexualitatea pierde, și ea, orice negativitate. Absența totală a negativității face ca iubirea să degenereze astăzi în obiect de consum și calcul hedonistic.” (Byung-Chul Han de la Berlin, 2015)

Calculul hedonistic e rău.
Epoca vibratorului e rea.
Sexul de relaxare e rău.

Vederea este pe cale să atrofieze înțelegerea. Fals.

„Cu cât sunt mai transparent, cu atât mai mult risc să mă găsesc pe mine însumi” (un amator)

Byung-Chul Han
Jean Baudrillard
Paul Virilio
Giovanni Sartori
Gilles Lipovetsky
ei toți au dreptate
ei toți spun adevărul
ei sunt lucizi
(Pomelnicul îngrijorării)

îmi trăiesc exuberant
alienarea
alienat
nu sunt tot
Eu?

Lasă-i omului dreptul la spaimă. Devino ceea ce ești, vulnerabil. Trăiește-ți viața ca un om de sticlă.
Cum să fii prezent? (viitorul și trecutul sunt întruchipări pierdute ale binelui, prezentul e mereu absent din conștiință)
Cum poți trăi transparența altfel decât
dezumanizant?
Greșit, dezumanizarea nu există.

Articol recent din presă:
„dezumanizarea a devenit firescul”
„lumea modernă obsedată de lucruri”
„alienare”
„ne pune pe gânduri”
„ești sclavul sistemului?” (da!)

Maica domnului cu labe de scafandru (detaliu)

între van damme și gigi căciuleanu

„Vor fi aleși 2 candidați, un poet și un prozator, o femeie și un bărbat.” (Moartea literaturii)

_______________________________

Text apărut în INFINITEZIMAL 6/2015

Share Button

Leave a Reply