Ioana Crăciunescu îl însoțește pe poetul Ion Mureșan…
Ioana Crăciunescu: Pare a fi bărbat. Casa e foarte veche. Vă jur că nu-l recunosc. Și dacă el se recunoaște, să dea un semnal la Infinitezimal.
Ion Mureșan: Nu știu cine e.
Ioana Crăciunescu: Pare a fi bărbat. Casa e foarte veche. Vă jur că nu-l recunosc. Și dacă el se recunoaște, să dea un semnal la Infinitezimal.
Ion Mureșan: Nu știu cine e.
La Cumpătu se venea cu trenul, şi ţin minte primele taxiuri negre, Volga, cu scrumierele ca jaluzelele, cu burduf; când nu găseai taxi, o luai pe jos, pe lângă calea ferată, apoi o treceai şi urcai uşor pe lângă vilele partidului, treceai pe la Club (aveau Coupe Jacques, cred, la un moment dat, sau ceva asemănător şi exotic, salată de fructe?)…
Am ajuns la douăsprezece noaptea și am avut acel moment pentru care sunt fericită și astăzi, care s-a numit revelația: dacă pot să am o salvare din ce trăiesc și din ce fac este să mă întorc acolo unde îmi sunt rădăcinile. Mi le-am găsit și-n Africa, și la Paris. Sunt pretutindeni. Dar pentru mine Bulbucata e o formă de a-mi salva utopia copilăriei. Era utopia mea salvată, Bulbucata.
Hai să facem o plimbare. Plecăm de pe platoul Bucegilor: am văzut circurile glaciare de lângă Vârful Omu; nu credem în poveşti. Lăsăm altora centrele energetice, porțile stelare, megaliții și extratereștrii.
Sub pretextul rușinii, o mulțime întreagă de oameni de știință, artiști, preoți și cugetători se revoltă împotriva stării de a fi întru totul nimeni.
— Căutați-vă unul pe altul.
Eu mai deschideam ochii, recunosc. Dar mă târam în apă. La un moment dat l-am auzit zicând:
— NU CÂTE DOI. CU TOȚII!
Trecând prin Cluj chiar în perioada festivalului de film, am auzit că Nicholas Cage e invitat de onoare. Nu s-a întâmplat să-l întâlnim, deci i-am luat un interviu.
Oraşul vechi joacă în registru minor. Casele sunt mici, decorate şi echipate sumar, grădinile sunt încă mari. Uimitor, chiar în centru. Care centru? Nu este cel cu care suntem obişnuiţi. Cultura noastră urbană se rezumă la Paris, Praga sau Viena.
Era o perioadă interesantă a Bucureștilor când, vrând să le fie pe plac rușilor, oamenii începuseră să renunțe la obiceiurile turcești și să le imite pe cele europene.
| dialog cu Török István |
Török István a înființat o fabrică de medicamente de uz veterinar la Budapesta și alta de medicamente de uz uman la Korunka, lângă Tărgu-Mureș. Acum câțiva ani a inițiat un teatru în Târgu-Mureș, Spectrum Szinház.
Radnóti Miklós (1909-1944). Poet, traducător maghiar. Este unul dintre poeții de vârf ai perioadei interbelice (alături de József Attila, Kassák …
M. Hrabovszky Júlia (1858-1946) a fost mătușa scriitorului Márai Sándor și soția arhitectului George Muntureanu (F. G. Montaureanu, autor între …
de Jean-Pierre Siméon Teatrul, dacă nu e popular și patetic, nu e nimic. — Jean Villard În corpusul relativ restrâns de formule …
Barabás Miklós (1810, Mărcușa – 1898, Budapesta), pictor născut în Transilvania. Este cel mai de seamă reprezentant al stilului Biedermeier din …
de Emil Ionescu Istoria convieţuirii româno-maghiare este traversată de nu puţine momente delicate şi dureroase. Istoria convieţuirii dintre cele …
You must be logged in to post a comment.